Eustres vs. distres: de ce nu tot stresul îți face rău

Eustres și distres

Probabil ai auzit de nenumărate ori că stresul este dușmanul sănătății tale. Că trebuie eliminat, evitat, gestionat ca pe o amenințare. Și, într-o oarecare măsură, este adevărat: stresul cronic, cel care te macină zi de zi, are efecte reale asupra corpului și asupra minții tale.

Dar există și cealaltă față a stresului, cea despre care se vorbește mult mai rar. Inima care îți bate mai repede înainte de un interviu important. Neliniștea din stomac dinaintea unei prezentări la care ții. Energia aceea ușor agitată dinaintea primei întâlniri cu cineva care îți place. Toate acestea sunt tot stres. Și, în ciuda a ceea ce s-ar putea să crezi, nu este neapărat un lucru rău.

Este complet normal să confunzi cele două forme de stres, pentru că, la nivel fiziologic, se simt aproape identic la început. Diferența nu stă în ce se întâmplă în corpul tău, ci în ce se întâmplă mai departe.

1. Ce este, de fapt, stresul

Stresul este răspunsul natural al corpului tău la o solicitare, o schimbare sau o provocare. Nu este un defect al sistemului tău nervos, ci exact opusul: este dovada că funcționează. Fără această capacitate de activare, nu ai putea reacționa la nimic, nici la un pericol real, nici la o oportunitate.

Termenul de eustres a fost introdus încă din anii ’70 de endocrinologul Hans Selye, cel care a pus bazele cercetării moderne despre stres, tocmai pentru a sublinia că nu tot stresul este dăunător (Selye, 1974). El a observat că aceeași activare fiziologică poate duce fie la epuizare, fie la performanță și creștere, în funcție de context.

2. Eustresul: stresul care te pune în mișcare

Eustresul este acel tip de activare pe care o simți când o provocare ți se pare pe măsura ta. Este stresul „bun”: cel dinaintea unui examen la care te-ai pregătit, al unui proiect nou care te entuziasmează, al unei schimbări pe care tu ai ales-o. Îl recunoști pentru că, deși simți agitație, simți și energie, motivație, chiar nerăbdare.

De obicei, după ce evenimentul trece, rămâi cu un sentiment de realizare. Chiar dacă a fost solicitant, a meritat efortul.

3. Distresul: când solicitarea depășește ce simți că poți duce

Distresul apare atunci când simți cum cerințele situației depășesc resursele pe care crezi că le ai la dispoziție, fie ele timp, energie, sprijin sau control. Este stresul care nu se termină odată cu evenimentul care l-a declanșat, cel care rămâne cu tine seara, care îți fură somnul, care te lasă fără energie, chiar și atunci când, teoretic, nu faci nimic solicitant.

Aici apar simptomele pe care le asociem de obicei cu „stresul”: iritabilitate, oboseală constantă, dificultăți de concentrare, senzația că nu mai faci față.

4. Ce face, de fapt, diferența

Cercetătorii Lazarus și Folkman (1984) au arătat, printr-un model devenit fundamental în psihologia stresului, că nu situația în sine determină dacă trăiești eustres sau distres, ci modul în care o evaluezi. Două întrebări îți influențează, fără să îți dai seama, întreaga experiență: „Cât de amenințătoare este, de fapt, situația asta pentru mine?” și „Am resursele necesare ca să fac față?”

Aceeași prezentare la job poate fi eustres pentru cineva care se simte pregătit și sprijinit, dar și distres pentru altcineva care se simte singur în fața ei. Nu evenimentul decide, ci sensul pe care tu i-l dai și contextul în care se întâmplă.

Un studiu mai recent (Bienertova-Vasku et al., 2020) confirmă exact acest lucru: la nivel biologic, eustresul și distresul pornesc din aceleași mecanisme. Ce le diferențiază este percepția de control și rezultatul perceput asupra lor.

5. Cum recunoști diferența

✅  Simți activare, dar și motivație, nu doar copleșire

✅  După ce trece situația, rămâi cu energie sau cu mândrie, nu doar cu epuizare

✅  Conștientizezi că ai un anumit control asupra a ceea ce urmează, chiar dacă situația e dificilă

✅  Ai pe cineva sau ceva pe care te poți sprijini

Dacă majoritatea răspunsurilor tale sunt în direcția opusă, în special dacă starea aceasta se repetă săptămâni la rând, este un semnal important că ai trecut din zona de eustres în zona de distres.

6. Ce poți face cu informația asta

Faptul că simți stres NU este vina ta. Este o reacție firească, umană, a unui sistem nervos care încearcă să te protejeze. Însă modul în care interpretezi situațiile și resursele pe care alegi să ți le construiești  (sprijin, odihnă, timp de recuperare) sunt lucruri asupra cărora ai o influență reală.

Soluția nu este să elimini tot stresul din viața ta. O parte din el te ajută să crești, să te implici, să simți că trăiești cu adevărat. Ce merită atenția ta este să înveți să deosebești activarea care te ajută să te dezvolți de cea care te macină; apoi să îți dai voie să ceri sprijin atunci când balanța se înclină prea mult spre a doua.

Ai deja în tine capacitatea de a face această diferență. 

Este o alegere să înveți să o asculți.

Bibliografie

Selye, H. (1974). Stress Without Distress. Philadelphia: Lippincott.

Lazarus, R. S., & Folkman, S. (1984). Stress, Appraisal, and Coping. New York: Springer.

Bienertova-Vasku, J., Lenart, P., & Scheringer, M. (2020). Eustress and Distress: Neither Good Nor Bad, but Rather the Same? BioEssays, 42(4), e1900238. https://doi.org/10.1002/bies.201900238