Recuperarea din dependenţa de alcool, droguri sau jocuri de noroc

Ce poţi face după ce îţi propui să renunţi la alcool, droguri sau jocuri de noroc?

Deşi unii dependenţi par să nu fie foarte preocupaţi de obiectul dependenţei lor, acesta este de fapt o prioritate a vieţii lor, după care se ocupă de celelalte probleme. Adicţia este o relaţie exclusivă cu drogul, rezultând faptul că alte contacte sau relaţii sunt periferice sau secundare. Relaţia pe care dependentul o are cu drogul serveşte atât la evita alte senzaţii, cât şi la a construi o încercare de supravieţuire plină de sens.

Trebuie să fii conştient de faptul că dependenţa ta a umplut un gol, care va rămâne şi după abstinenţă, ceea ce îţi va face viaţa grea în continuare, mai ales atunci când eşti abstinent. Pentru a umple acest gol este utilă începerea unei psihoterapii, probabil că pe un termen mediu sau lung. Atunci când te vei decide să începi procesul de vindecare, pune-ţi următoarele întrebări:

1. În ce stadiu al dependenţei ai ajuns?

a? Evitarea – În acest stadiu al dependenţei, consumul sau practicarea jocurilor reduce excitaţia normală simţită în cazul cunoaşterii oamenilor. Ceea ce nu se mai simte este – sau este întrerupt sau diminuat în intensitate – este complexul normal de senzaţii pe care le simţim la începutul unei experienţe. Ar putea fi exemplul unui elev de liceu care merge la prima petrecere şi care descoperă că teama de a fi respins şi observat poate fi redusă cu ajutorul băuturii.

b? Menţinerea – În acest stadiu, consumatorii încearcă să-şi menţină senzaţia de confort obţinută iniţial prin intermediul alcoolului, drogurilor sau jocului. Acest sentiment de control poate fi unul interior sau pe plan interpersonal (cu alţii) sau ambele. Dependentul încearcă să menţină sentimentele constante de bine sau de încredere produse de obiectul dependenţei.

c? Figuri noi care se reduc – În acest moment, dependentul este mai puţin tolerant faţă de energia şi plăcerea situaţiilor lor, acum îşi doreşte situaţii familiare, predictibile. Consumatorul se obişnuieşte să îngrădească energia crescătoare a senzaţiilor şi a atenţiei. Treptat, situaţiile noi sunt respinse ca fiind intolerabile, “prea mult”. Se menţine un pseudocontact sau o pseudostimulare. În mod paradoxal, dependentul trăieşte fiecare nouă intoxicare ca stimulativă, deşi nu există nicio experienţă nouă, nu apar figuri noi. Dependentul nu poate acorda atenţie altor figuri (relaţii, responsabilităţi profesionale, grija de sine).

d? Îngustarea – Pe măsură ce procesul adictiv progresează, experienţa dependentului devine mai îngustă creând un mediu sărăcăcios. Contactele şi nevoile, senzaţiile interne şi ideile noi devin mai puţine. Experienţa se concentrează din ce în ce mai mult pe lumea internă a dependentului. Dependentul nu mai deschide porţile către nou şi necunoscut. Această lume îngustată este greu de menţinut, deoarece toleranţa la drog creşte, iar viaţa începe să se prăbuşească. Gama emoţionala a dependentului este restrânsă la furie, frică şi nevoia de consum.

e? Cicluri întrerupte, promisiuni încălcate – Locurile de muncă se pierd, căsătoriile se destramă, oportunităţi importante sunt ratate, relaţiile sunt uitate. Adesea, dependentul îşi spune: Oricum nu mi-a plăcut niciodată cu adevărat acest loc de muncă … om … apartament … oraş. Ruşinea în creştere trebuie contracarată prin negare şi raţionalizare. Dependentul îşi doreşte îndepărtarea de sentimentele funcţionale de remuşcare şi dor care apar atunci când nu este intoxicat. Fiecare episod de consum creează şi mai multe probleme comportamentale (accidente, certuri, întâlniri ratate) şi sentimente negative.

f? Colapsul inevitabil – Căzut mort de beat – sentimentul de neajutorare în faţa lumii, incapabilitatea de a face faţă emoţional sau fizic mediului. Este un moment de decizie, care poate apărea repetat. Poţi intra şi ieşi din şi în această stare de colaps ani de zile. Cu cât alcoolicii sau dependenţii petrec mai mult timp în această fază, cu atât le este mai greu să-şi imagineze o viaţă fără drog.

2. Cum ai început să bei/consumi/joci? Când?

3. Ce beneficii îţi aduce dependenţa ta? (d.ex. uitarea unor experienţe dureroase, creşterea stimei de sine, o ocupaţie etc.)

4. De ce experienţă fugi? (intimitate, durere etc.)

5. De ce vrei totuşi să renunţi? – Acest motiv trebuie cătat, găsit şi reţinut. El poate constitui un punct de sprijin atunci când tentaţia de a reveni la vechile obiceiuri te chinuie.

6. Care este sensul şi scopul vieţii tale?

Răspunsul la aceste întrebări, împreună cu demersul terapeutic te pot ajuta să rămâi abstinent şi să umpli golul din interiorul tău cu altceva, decât alcool, droguri sau senzaţiile date de jocurile de noroc.

Bineînţeles că, mai presus de toate, stă dorinţa ta arzătoare de a îţi îmbunătăţi viaţa. Dacă ai nevoie de ajutor, îţi stau la dispoziţie. Sună pentru o programare la 0735 655 894 – Cristina Anghel!

Bibliografie: Terapia dependenţelor – Abărdări ale recuperării pe termen lung – Michael Craig Clemmens

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *