Dependenţa de jocuri de noroc

Dependenţa de jocuri de noroc face parte din categoria problemelor de control a impulsurilor de care poate suferi o persoană. Ea se mai numeşte şi dependenţă compulsivă. Dependenţii compulsivi nu-şi pot controla impulsul în timpul jocului, chiar dacă ştiu că acest lucru le face rău lor sau celor dragi. Acesta este singurul lucru la care se gândesc şi pe care vor să-l facă, indiferent de consecinţe. Dependenţii compulsivi continuă să practice jocurile de noroc, indiferent dacă sunt fericiţi, deprimaţi sau fără bani.

Stresul, depresia, singurătatea, frica şi anxietatea pot duce la un comportament compulsiv, sau chiar să-l agraveze. După o zi stresantă la locul de muncă, după o ceartă cu soţia/soţul sau un coleg, o seară petrecută la casino poate părea amuzantă sau incitantă. Alternativele ar fi: psihoterapia, exerciţiul fizic, meditaţia, strategiile de relaxare senzorială, practicarea exerciţiilor simple de repiraţie, etc. Chiar dacă cineva renunţă la jucat, sentimentele de durere şi nesiguranţă care l-au determinat odată să joace, vor fi prezente în continuare. Astfel, este important ca oamenii să înveţe mecanisme de coping pentru a face faţă situaţiilor stresante şi conflictelor zilnice care îl determinau odată să joace.

Care sunt cauzele şi factorii de risc?

Cauzele sunt variate. Unii pacienţi au dezvoltat această dependenţă în urma tratamentelor pentru boala Parkinson (dopamină). Dependenţa de jocuri de noroc poate fi înţeleasă ca rezultatul combinării între vulnerabilitatea biologică, modul de gândire şi factorii sociali stresori (modelul bio-psiho-social). Factorii de risc sunt: schizofrenia, tulburarea de personalitate antisocială, borderline şi dependenţa de alcool şi cocaină. Oamenii care suferă de dependenţă de jocuri de noroc la nivel patologic au tendinţa să caute întotdeauna ceva nou. Indivizii care au un nivel scăzut de serotonină în creier sunt expuşi mai mult în a dezvolta această dependenţă în comparaţie cu alţi oameni (Wendy S. Slutske apud Dindelegan, 2012).

S-a studiat şi demonstrat că orice experienţă suficient de intensă încât oamenii să se piardă în ea, poate deveni un obiect al dependenţei. Anumite persoane au o predispoziţie mai ridicată pentru a dezvolta anumite dependenţe, îndeosebi acele persoane care au relaţii fragile cu alte persoane sau sunt implicate superficial în alte activităţi, sau persoanele ale căror valori nu exclud activităţile antisociale.

Blaszczynski împarte jucătorii în 3 tipuri: 1) tipul recuperabil fără abstinenţă (“normali”)  2) tipul abstinent de la jocurile de noroc (“jucători cu tulburări emoţionale”, care au tulburări de personalitate preexistente şi pentru care jucatul patologic este un răspuns)  3) tipul jucătorului patologic continuu (persoane foarte impulsive, cu o componentă biologică foarte puternică – foarte greu de recuperat).

Rolul adicţiei în jocurile de noroc

Deşi riscul practicării jocurilor de noroc sau câştigul pot determina buna dispoziţie, consecinţele pierderilor din cadrul practicării jocurilor de noroc sunt demoralizante, creând de asemenea, o creştere a problemelor de natură legală, la locul de muncă, în familie. În acelaşi timp, proiectarea în viitor a jocurilor de noroc diminuează anxietatea, depresia, plictiseala şi vina, fapt ce duce la apariţia unor experienţe viitoare şi, din nou, pierderi.  Individul ajunge să simtă că mai trăieşte doar atunci când joacă. Un element critic al experienţei patologice în cadrul jocurilor de noroc îl reprezintă banii. Blaszczynski a identificat elemente care îi privesc pe toţi cei care practică jocurile de noroc, independent de subgrupa lor. Aceste elemente includ asocierea jocurilor de noroc cu “excitaţia subiectivă, disociaţia şi frecvenţa cardiacă crescută”, adesea “descrise ca fiind asemenea unei stări induse de folosirea drogurilor”. Un alt element comun este spirala descendentă a jocurilor de noroc. Cei ce joacă pierd, au tendinţa de a recupera pierderile prin continuarea cursei. În ciuda conştientizării realităţii, care este că jocurile  de noroc i-au condus la probleme financiare, ei cred în mod iraţional că jocurile de noroc le vor rezolva problemele. (Blaszczynski apud Dindelegan, 2012)

Care sunt simptomele dependenţei de jocuri de noroc?

  • Preocuparea pentru pariuri, fie prin retrăirea unor episoade mai vechi, fie prin planificarea unor asemenea experienţe sau prin planificarea procurării banilor;
  • Nevoia de tot mai mulţi bani pentru jocurile de noroc pentru a atinge nivelul dorit la jocurile de noroc;
  • Încercările repetate, fără succes, de a stopa sau a reduce aceste comportamente;
  • Prezenţa unei stări de iritaţie şi nelinişte în momentele de abstinenţă;
  • Adoptarea acestor comportamente pentru a scăpa de probleme sau de stări de tristeţe şi anxietate;
  • Revenirea la vechile obiceiuri după pierderea banilor, pentru a recupera pierderile;
  • Comiterea de infracţiuni – furt, fraudă, intrare prin efracţie, prostituţie – pentru a finanţa jocurile de noroc;
  • Riscarea unor relaţii importante, a locului de muncă sau a altor oportunităţi din cauza jocurilor de noroc;
  • Dependenţa financiară de ceilalţi, pentru a rezolva situaţiile financiare în care au ajuns în urma jocurilor de noroc;
  • Ascunderea adevărului faţă de persoanele dragi, de psihologi sau psihiatri, cu scopul de a-i priva de realitatea în care se află. (Littlefield et al. apud Dindelegan, 2012)

Persoanele care joacă jocuri de noroc îşi neagă comportamentul dezadaptativ şi de aceea ar trebui să-şi pună următoarele întrebări, din care să reiasă dacă  acest comportament prezintă sau nu o problemă pentru ei:

  1. Simţi nevoia să ascunzi faptul că joci? Joci în secret sau minţi despre faptul că joci, crezând că ceilalţi nu vor înţelege sau că-i vei surprinde prin acest lucru?
  2. Nu poţi controla atitudinea faţă de jocurile de noroc?
  3. Nu poţi renunţa? Cheltui până şi ultimul bănuţ, crescând miza, pentru a recupera banii pierduţi?
  4. Joci şi atunci când nu ai bani? Joci şi banii destinaţi altor cheltuieli (chirie, întreţinere, haine pentru copii, etc.)?
  5. Te împrumuţi, vinzi lucruri din casă pentru a juca?
  6. Familia îşi manifestă îngrijorarea în privinţa comportamentului tău?

Dacă poţi răspunde cu “da” la una sau mai multe din simptomele de mai sus, atunci poţi suferi de dependenţă compulsivă.

Dacă ai nevoie de ajutor, nu ezita să mă suni: 0735 655 894 Cristina Anghel – psiholog clinician.

Bibliografie:

Dindelegan Camelia, 2012. Incursiune în psihopatologie şi psihologie clinică. În Bucureşti, 2012, Editura SPER, Colecţia Alma Mater, nr. 30

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *