Pare că este un adevăr universal valabil că igiena și prevenția ne ajută să avem o viață mai sănătoasă.

Mai ales în cazul în care știm că în familia de origine au fost probleme de sănătate (fizică, emoțională sau relațională), prevenția ne poate ajuta mult în preîntâmpinarea apariției acestora și la noi înșine.

Lucruri simple ca spălatul pe dinți și controlul la șase luni ne pot salva mult timp și mulți bani, nemaivorbind de faptul că doar așa vom avea cu siguranță o dantură sănătoasă.

Este la fel de valabil și pentru  corp. Dușul zilnic, mișcarea regulată, observarea atentă a unor posibile mici probleme și prevenția prin analize și controale periodice ajută enorm menținerea unei bune sănătăți fizice.

Dar facem la fel și cu starea noastră emoțională? Mai ales că studiile ultimilor ani arată o legătură clară între psihic și sănătatea fizică.  

Oare în acest caz nu este la fel de bine să prevenim în loc să tratăm?

Mai ales în condițiile în care în familie modelul de gestionare a emoțiilor neplăcute a fost mai degrabă nociv.

Și în cazul creierului nostru o igienă zilnică a gândurilor, emoțiilor și comportamentelor noastre, o curățare periodică a relaționării cu noi înșine și cu ceilalți, chiar pot face minuni în prevenirea multor probleme psihice. 

Doar dacă nu dorim nu putem schimba ceva, mai ales când informațiile despre modul de gestionare al dezechilibrelor emoționale se pot găsi la o distanță de un “search-și-click”.

Iar consultarea (măcar din când în când a) unui psiholog intră la capitolul îngrijire personală în termen de costuri și obicei sănătos. Pe când, declanșarea unei (sau a mai multor) tulburări psihice ne poate afecta mult mai mult și mai profund: 

*pe o perioadă lungă, 

*din punct de vedere financiar și în 

*scăderea calității vieții. 

Iar sintagma “mie nu mi se va întâmpla asta niciodată” ajută … până când NU mai ajută.

Și, pentru că nu ne permitem „luxul” de a duce pe picioare o boală gravă în zilele noastre …

Vă propun să prevenim în loc să tratăm!