Adesea părinții își fac griji cu privire la mediul online pe care îl  accesează copiii lor. 

Conținutul inadecvat, hărțuirea cibernetică, escrocherii și potențial agresori, dar și impactul rețelelor sociale asupra stimei de sine și a sănătății lor mintale sunt fiecare în parte motive legitime de îngrijorare. 

Dar de unde ar trebui să înceapă un părinte îngrijorat?

Începutul ar trebui să fie cu mult înainte de accesul la rețelele sociale. Important este să transmitem copilului clar mesajul că nu orice citesc, văd, aud, experimentează este adevăr(at). Să știe ce înseamnă reclamele (oricare ar fi mesagerul sau platforma!), ce se ascunde în spatele lor, care este pericolul dacă îți bazezi deciziile și credințele pe informații neverificate.

Echilibrul – atât în ​​utilizarea rețelelor sociale, cât și în monitorizarea parentală – este esențial.

Dacă copiii sunt suficient de mari pentru a fi pe rețelele sociale, atunci sunt suficient de mari pentru a afla despre riscuri și ce măsuri pot lua pentru a se proteja. Părinții ar trebui să vorbească cu copiii lor despre posibilele efecte negative asupra sănătății mintale, cum funcționează algoritmii în social media și ce să facă dacă se confruntă cu provocări sau cu discursuri instigatoare la ură.

În plus, dat fiind faptul că suntem responsabili ca părinți de siguranța copiilor noștri, e necesar să ne gândim cum și în ce mod să instituim reguli cu privire la rețelele sociale, nu dacă!

Unii (în special copiii) pot spune că aceste reguli sunt o încălcare a vieții private a adolescentului. Însă pericolele în mediul online sunt reale și au consecințe negative grave ce nu trebuie ignorate.  

La modul ideal, aceste reguli ar trebui convenite cu adolescentul înainte de a-și crea primul cont de socializare. De exemplu, cât timp are voie să petreacă pe rețelele sociale în fiecare zi? Pe cine are voie să urmărească sau cu cine să se împrietenească? La ce oră seara se pune telefonul deoparte? Și niciodată nu este prea târziu pentru revizuirea regulilor, fie că este vorba de înlăturarea unora sau adăugarea de altele. 

Multe dispozitive au setări de control parental încorporate pentru a ajuta la crearea unor limite sănătoase în jurul utilizării ecranului. Acestea includ capacitatea de a crea filtre de conținut, de a bloca aplicații, de a seta limite de timp, de a gestiona setările de confidențialitate și de a restricționa achizițiile. E adevărat că nu permit monitorizarea directă a rețelelor sociale, dar pot ajuta la setarea și aplicarea parametrilor.

În mod similar, platformele individuale de social media au stabilit anumite limite. TikTok, care este folosit de majoritatea covârșitoare a adolescenților, impune automat restricții de conținut în funcție de vârstă – deci este important ca copilul să introducă ziua de naștere reală atunci când își configurează contul. Conturile pentru adolescenți sunt setate automat la private, au o limită de timp de 60 de minute și nu pot posta „în direct” și nici nu li se recomandă postările unor persoane pe care nu le cunosc. Au opțiunea de „conectare în familie”, care le permite părinților să își conecteze contul TikTok cu cel al copilului lor și să stabilească limite de timp suplimentare, să restricționeze conținutul și să prevină sau să limiteze mesajele directe (care este deja restricționată pentru copiii cu vârsta sub 16 ani).

E bine ca părinții să fie familiarizați cu rețelele sociale preferate de copiii lor pentru a institui caracteristicile individuale de siguranță și control parental. Cele mai comune site-uri folosite de adolescenți sunt YouTube, TikTok, Snapchat și Instagram.

Cât de mult ar trebui să monitorizeze părinții rețelele sociale?

Poate fi util să privim acest lucru din altă perspectivă: îi educăm cu privire la aceste site-uri astfel încât ei să își dezvolte în timp abilități de auto-monitorizare.

Un copil care abia începe să folosească rețelele sociale sau care nu este încă pregătit să ia decizii sănătoase pentru el însuși, poate necesita controale zilnice, în timp ce un adolescent mai în vârstă sau mai responsabil poate avea nevoie doar de monitorizare ocazională. Fiecare copil este diferit, de aceea nu există o vârstă magică în care un copil să fie lăsat singur să decidă pentru el în această privință. 

Există o serie de aplicații pe piață concepute pentru a permite controlul parental și accesul la dispozitivele copiilor lor. Unele opțiuni populare includ Bark, Kaspersky Safe Kids și Qustodio. Majoritatea au funcționalitatea de a face lucruri precum implementarea filtrelor de internet, stabilirea limitelor de timp, monitorizarea postărilor, vizualizarea istoricului de chat, găsirea mesajelor șterse și vizualizarea fotografiilor trimise și primite prin intermediul rețelelor sociale.

Unii părinți solicită copiilor lor să partajeze informațiile de conectare, astfel încât să poată avea acces la cerere. În timp, pot câștiga mai multă libertate și chiar libertatea totală când înțeleg cum să se automonitorizeze. E bine să faceți asta deschis și cu dese conversații despre cât rău pot face rețelele sociale, despre escrocherii, prădători, conturi false, etc. 

O modalitate de a fi alături de ei este să fiți „prieteni” pe platformele lor preferate de socializare. Astfel îi puteți vedea și lista de prieteni astfel încât să preveniți  conectarea lor cu hărțuitori sau alți infractori. 

Unii părinți stabilesc de comun acord cu adolescentul ca, din când în când (sau chiar zilnic), să poată avea acces la întreg conținutul de pe telefonul acestuia. Astfel pot vedea direct toate activitățile, de la rețelele sociale la mesaje text și chiar la fotografiile șterse recent.

Deși nu recunosc, mulți părinți se uită prin telefonul adolescentului lor fără știrea lor. Acest lucru ridică semne de întrebare serioase cu privire la intimitate. Însă, dacă un copil încearcă să se ascundă sau găsește modalități de evitare a monitorizării, părinții pot găsi justificarea că nu au de ales.

Observați comportamentul copilului și în viața sa reală. Dacă par supărați după ce au stat pe  telefon, dacă devin din ce în ce mai retrași sau prezintă simptome de depresie sau anxietate, e bine să acordați o atenție sporită vieții lor digitale. 

O privire asupra fluxurilor de social media ale copilului dumneavoastră vă poate oferi o perspectivă asupra tipului de conținut pe care îl consumă, deoarece diverșii algoritmi îi vor oferi mai mult din ceea ce par să-și dorească. 

Conținut inadecvat. Fii atent la conținutul neadecvat din feedurile lor, postările în care sunt etichetați sau propriile postări. Acestea pot fi imagini sau mesaje inadecvate din punct de vedere sexual, limbaj jignitor sau discurs instigator la ură, limbaj nepoliticos sau conținut destinat adulților.

Bullying. Indiferent dacă observați că adolescentul dvs. este agresat sau el este cel care face agresiunea, hărțuirea cibernetică este ceva de luat în serios. Acest lucru ar putea părea ca niște comentarii infantile, dar prin care el sau altcineva este batjocorit, ori sunt răspândite zvonuri de excludere sau alte amenințări. Poate avea loc în postări publice, mesaje private sau chaturi de grup.

Mesaje nesănătoase. Rețelele de socializare pot prezenta o viziune atât de strălucitoare asupra vieții încât poate fi ușor să fii absorbit să încerci să țină pasul cu standardele nerealiste. Căutați conținut sau postări care promovează alimentația dezordonată, standarde nerezonabile de frumusețe, sfaturi dubioase privind sănătatea fizică sau mintală sau orice lucru care pare că afectează negativ stima de sine sau bunăstarea adolescentului dvs.

Fotografii revelatoare. Cu toții știm cazuri în care fotografii (adesea nepotrivite) trimise cuiva la un moment dat au ajuns să fie virale. Mare atenție la fotografiile șterse sau mesajele private. Deși este un subiect sensibil și jenant, e bine ca adolescentul să discute acest lucru cu părintele pentru a-l ajuta să facă față oprobiului public. 

Comportament prădător. Una dintre cele mai importante principii ale siguranței online este înțelegerea faptului că oamenii nu sunt neapărat cine spun că sunt. Părinții pot verifica feedurile și mesajele pentru a depista escrocheriile online. 

Copiii sunt inteligenți și cunosc tehnologia mult mai bine decât părinții lor. Și, dacă doresc să găsească o modalitate de a evita monitorizarea rețelelor sociale, o vor face. 

De aceea, cea mai potrivită este abordarea deschisă și stabilirea regulilor împreună cu el. 

Dacă vi se pare că se întâmplă ceva și ai văzut un comentariu sau un conținut deranjant la postările prietenilor copilului, e bine să vorbiți deschis cu acesta. Ai putea încerca ceva de genul „Hei, eram ieri pe ….. și am observat că unele dintre conexiunile tale spuneau niște chestii destul de nepotrivite. Ei mereu așa vorbesc?” 

Puteți discuta de ce vi se pare supărător, cum îl face pe copilul dvs. să se simtă, ce răspuns adecvat ar putea fi, dacă este cazul, când și cum să blocați pe cineva și când să raportați un astfel de limbaj școlii, părinților sau chiar platformei media în sine. 

O abordare similară poate fi folosită chiar și atunci când propriul tău copil se comportă îndoielnic. „Hei, am observat …” este adesea o modalitate neconfruntativă de a deschide ușa unei comunicări oneste. 

În cazul în care încercările inițiale de a găsi o cale de mijloc – indiferent dacă copilul dumneavoastră continuă să caute conținut neadecvat, să se angajeze în conversații nesănătoase sau să încalce regulile – pot justifica măsuri suplimentare. Părinții pot alege să limiteze sau să elimine privilegiile de la telefon sau de la rețelele sociale, ca o consecință naturală a faptului că nu se implică (încă) în siguranță sau în mod corespunzător. Puteți explica că este vorba de siguranța lor emoțională. Că nu poți conduce de exemplu o mașină în siguranță dacă nu ai făcut o școală de șoferi și chiar și după ce ți-ai luat carnetul cel mai important este să respecți reguli și să te ferești de cei care nu le respectă pentru a te bucura de șofat. 

La modul general, vorbim despre cei șapte ani de acasă și în privința alfabetizării media și a siguranței în mediul online și offline.

Bibliografie

Martinelli, K. (2024). How Much Should You Monitor Your Teen’s Social Media? Child Mind Institute. https://childmind.org/article/how-much-should-you-monitor-your-teens-social-media/